O cafea tare, din petale de fluturi

 Duminică 16 mart. 2008

De câteva zile, starea de boală m-a împiedicat să scriu. Aştept să treacă seceta febrei ca o plantă cu gura uscată, rugoasă. Pentru revigorare, am privit prin insectarul cu fluturi negri, personali, de pe blog-urile copiilor. După literatura de sertar, o altă specie conjuncturală s-ar putea naşte, literatura de insectar. În imaginarul deriziunii lumii, perdantul notoriu –  vântură-lume – era cel  „dus cu pluta” sau „taie frunze la câini”, sau „nu-l vezi că prinde fluturi?” 

Câţiva adolescenţi prind fluturi literari pe blog-uri şi, poate, nu e numai risipire în asta, numai vânare de fum ! 

Memoria anesteziată şi difuză are nevoie de fixarea câte unei himere, fie ea şi cu văl negru coborât pe chip, mai ales când fotogramele se suprapun fără ca mintea să mai aibă forţa ordonării. Cronologia memoriei se poate defecta şi singura şansă de a nu-ţi rătăci sufletul e să priveşti „fluturii negri” captivi în labirintul cu ramă trandafirie, în care, pare-se, tu însuţi aştepţi în starea de nimfă.

Pe drumul de sâmbătă, spre Humor, ne-am chinuit gândurile să ne amintim când am fost ultima dată cu Jar în lunca Moldovei. Eram  convins că prin toamna anului trecut, dar nu puteam preciza când. Abia după ce am verificat fotografiile din computer, am înţeles că din august 2007 nu am mai trecut pe acolo. Ieri ne-am oprit, după cum ştiam că Jar vrea asta, simţea mirosul locului de cum maşina urca dealul, la cabana de la Ilişeşti. Am făcut câţiva paşi pe o mică pajişte unde îi plăcea să alerge. Am aruncat un băţ departe, cu toată forţa de care am fost în stare, îi plăcea lui Jar să alerge după el, mai ales dacă tăria aruncării făcea ca bucata de vreasc să se mai învârtă pe pământ şi să sară ca o roată… Fluturi mici şi negri şi parcă prea calzi îmi picurau pe obraji.

În drumurile noastre la Voroneţ ne opream să bem, privind lunca Moldovei, cafeaua de acolo cu gust aparte. Mult timp am crezut că aprovizionează barul cu o cafea anume, căreia i se datorează gustul special. Apoi am opinat că apa e sursa gustului inconfundabil, poate combinaţia apă-aer-loc-timp erau decoctul alchimic în vraja căruia plonjam.

Ieri, deşi am privit din treacătul maşinii cabana, nu ne-am mai dorit cafeaua neagră din petale de fluturi.    

 

Poastat de Dumitru Agachi

Anunțuri

Un răspuns la „O cafea tare, din petale de fluturi

  1. Pingback: Blogu’ lui Zeffy » Blog Archive » Fluturele negru (n+1)·

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s