Frumoasa și bestia (gând)
O legătură subtilă, impecabilă, între victimă și călău. Atât de mult se conformează victima, așa de tare se obișnuiește călăul, încât, cu timpul, nu mai știi precis care și ce rol joacă. Doar simt nevoia, din când în când să-și schimbe ”obrăzarele”, cum spune Blaga. Dacă unul piere sau dispare, celălalt se transformă pe dată, ca în basme, ca să-i ia locul. Până la urmă jucăm, de-a lungul vieții, cu toții, ambele roluri, și probabil că suntem atât de legați de ele că nu le mai știm deosebi. Din cenușa suferinței victimei se naște aurul victoriei călăului.
(lucrări de Anna Silivonchik, îi mulțumesc Lanternativei pentru semnalare!)
Fermecatoare imagini … desprinse direct din lumea basmului.
februarie 19, 2012 la 11:08 am
Da, asa mi s-a parut si mie…
februarie 19, 2012 la 1:39 pm
Mi-a fost povestit ca Noica ar fi spus odata, vazand intr-una dintre plimbarile lui prin Paltinis o femeie cu un caine, ca nu se stie niciodata cine plimba pe cine
.
Sint formidabile imaginile, pentru ca reusesc sa faca trecerea de la un mit la altul. Frumoasa si bestia sunt, de fapt, una si aceeasi faptura surprinsa in tensiunea ei qvasi-dialectica, sarpele ouriboric, consumandu-se pe sine, sau – cu metafora unui poet de-al nostru – acel hogea “trup si hrana siesi”.
martie 2, 2012 la 11:12 am