AMURG DE TOAMNĂ (Lucian Blaga)
Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.
O rază
ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.
E toamnă.
(Foto: Elena Agachi, toamna la Vorona)


Elena, salut! Frumos, tare frumos! Admirabilă armonizarea versurilor lui Labiş si Blaga, cu imaginile “toamnei în Carpaţi”
decembrie 1, 2011 la 12:07 am
Multumesc, Nora. Nu am niciun merit…
decembrie 1, 2011 la 7:19 am