Sinaia forever
Am revăzut, în scurta vacanță ce ne-a fost dată, Andrei și mie, SINAIA! Sinaia NOASTRĂ de suflet, de tinerețe, SINAIA FOREVER!
Sinaia e un mit, o ILUZIE. Atunci când ești golit de ale tale, când toate speranțele se duc, rămâne, undeva, în suflet, un spațiu-matrice. Pentru mine acest spațiu e Sinaia: spațiu de boală, de vindecare, de miracol…
POVESTE DESPRE FEMEIA CU TRANDAFIRI
A fost o femeie, era, sărmana, cam dusă, și a venit la Sinaia să se trateze. O priveam emoționată, întâmplarea a făcut să fiu acolo, când ea a intrat… a spus: SINAIA M-A VINDECAT!!! Am surâs superior, e nebună,cum să te vindece Sinaia? De ce anume te poate vindeca Sinaia?
… au trecut anii…de câte ori mă aflam la Sinaia, mă gândeam la ea, la Femeia cu Trandafiri…cum intrase, bezmetică, avea în mâini un ENORM buchet de trandafiri roșii… Nu mai văzusem atât de mulți, erau anii grei ai comunismului… Ea a spus: îi mulțumesc lui Dumnezeu: aici, la Sinaia, m-am vindecat!
Apoi, în timp, AM ÎNȚELES: FRUMOSUL POATE SĂ VINDECE!
Femeia cu trandafiri mi-a spus: mă duc să-i duc la Mănăstire… e o exaltată, am gândit, o nevrotică… Apoi m-am dus să ascult slujba și am ascultat clopotele…AVEA DREPTATE!
SINAIA VINDECĂ PRIN FRUMOS, prin REGALITATE!
…precum, odinioară, Jar, Lapi a ÎNȚELES și el!!!
Foto: Andra Agachi
Septembrie…spre ”Octombrie song”…
In memoriam: Johnny Raducanu
Foto: Elena și Andra Agachi (Marea Neagră)
Orbi de iubire (elevilor mei)
Năravul românilor… Dacă ar fi numai UNUL, ar trebui apreciat. Năravurile românilor sunt nemăsurat de multe, dar eu cred că INVIDIA , PRIVITUL ÎN CURTEA VECINULUI sunt cele mai stânjenitoare…
Am văzut puțini români, realmente bucuroși de succesele, de reușita semenilor lor. În general, am văzut: vecini privind de după perdele în portbagajul tău, când vii de la cumpărături, rude ițite după gard, comentând de rău succesele copiilor fraților/prietenilor lor, părinții unor buni prieteni aruncând cu nămol în numele copiilor prietenilor lor, frați urându-și frații, colegi urându-și colegii, copii urânduși colegii mai bine situați financiar, toată lumea urând pe toată lumea. Buba asta va pocni cândva și ne vom trezi, într-o zi că ne scoatem ochii cu ghearele.
O societate plină de ură, uite-așa, de-al naibii, e o societate pierdută. Nimic nu se poate construi pe ură, pe invidie, pe ”ba pe-a mă-ti”!
Aici (mai e nevoie să spun?), ura a devenit o …virtute! Cum , nu ești la curent cu ce se întâmplă? Cum, nu ai vomat pe forum, la gazete? Cum, nu știi DRAGĂ, ce teribil e???
De multe ori mă trezesc salutată de oameni pe care nu-i cunosc… EI MA CUNOSC PE MINE și asta îmi dă un sentiment de neliniște. De unde mă cunosc? Cum de au ATÂT , enorm de mult TIMP, SĂ SE INTERESEZE DE MINE, când eu însămi nu am timp să mă gândesc la mine???Până și posesoarea celor doi ciobănești mioritici, pe lângă gardul căreia îmi plimb câinele mă cunoaște… DE UNDE??? Cum???
Câte clipe are viața noastră, de suntem așa de galantoni să o dedicăm bârfei altora? Ce am putea să facem, dacă nu ne-am ”interesa” de alții??
Am CITI…AM VEDEA FILME ADEVĂRATE… AM ASCULTA MUZICĂ…AM VISA…NE-AM PLIMBA…AM CUTREIERA CU MINTEA LUMEA…AM VISA…AM ASCULTA MUZICĂ ȘI AM FI MAI BUNI…AM DORMI LINIȘTIȚI… AM CREȘTE COPII FĂRĂ NERVI ȘI FĂRĂ SĂ-I SUPUNEM TUTUROR BÂRFELOR POSIBILE… AM VISA… AM ZBURA POATE… AM FI MAI BUNI… AM ASCULTA MUZICĂ…MUZICA ARIPILOR CRESCUTE PESTE NOAPTE ȘI NU CEA A ARIPILOR TĂIATE …am zbura…am zbura… am lăsa în urmă tone de ură, de forumuri, de isterii, de violență.
Am orbi de iubire!
(Foto de la Marea Neagră: Andra Agachi)
Locul sacru
Locul sacru nu e locul în care te-ai născut, ci locul în care TU SIMȚI CĂ TE-AI NĂSCUT! Eu așa cred.
De pildă, eu nu m-am născut în Argeș, dar SIMT că m-am născut colo, pentru că mama e de acolo, pentru că am copilărit și adolescentit (scuze!) acolo.
În scurta vacanță, pe care mi-am permis-o anul acesta, nu am vrut Mont Blanc, nu am vrut Insulele Fericirii Depline. Am vrut să revăd locuri de departe, dar esențiale pentru mine: ARGEȘUL.
Fericirea e atât de ciudată: poți să fii fericit și numai dacă îți amintești.
Am urcat cu Andra dealul de la Maica… a rămas numai livada. Mama, fire miloasă, a lăsat totul în seama surorii ei de acolo. Aceea nu a apreciat. Așa că acum bălării invadează livada, mirosul ei mă va însoți până la moarte.
Până la urmă, mama A ÎNȚELES: nu luăm nimic cu noi! Dimpotrivă!
E totul TRECERE, desigur!
Foto: Andra
Mircea Vulcănescu: ”Fericiți cei îndestulați…” (fișă de lectură)
(sculptură de Philip Jackson: source)
”Fericiți cei îndestulați – răspunde veacul acesta lui Hristos -, că a acelora e împărăția acestei lumi și alta nu mai e.
Fericiți cei tari, că aceia vor stăpâni pământul.
Fericiți cei cumpliți și neîndurători, că aceia nu se vor teme de nimeni.
Fericiți cei ce râd și se bucură, că aceia nimic nu au nevoie.
Fericiți cei îndrăzneți, că aceia vor avea parte de praznic.
Fericiți semănătorii de vânt, că aceia se vor chema fiii furtunii.
Fericiți cei iscusiți, că aceia vor afla taina multor lucruri.
Fericiți veți fi, când vă vor slăvi și vă vor tămâia, mințind pentru voi, căci v-ați aflat plata acum, pe pământ, și mâine, de voi cine o să-și mai aducă aminte?
Bogăția, idealul suprem al omului ahtiat să smulgă vieții cât mai multă și cât mai intensă bucurie pământească, în scurtul răgaz îngăduit omului pentru asta.
Puterea, care-i mijlocul de a dobândi bogăția.
…ele izvorăsc direct din mentalitatea demiurgică și sunt roadele spirituale ale prăbușirii lăuntrice ale unui om care a pierdut odată sentimentul transcendenței și adevărata lui idee despre sine, aceea că era chemat la viață pentru alte minuni decât aceea de a se robi căutării hranelor pământului.
(Mircea Vulcănescu, Logos și eros, Ed. Paideia, 1991, pp.62-63)
Mircea Vulcănescu, contemporan cu Mircea Eliade, a fost un important filosof român, a murit ca un martir în perioada stalinistă, în temnița de la Aiud, 1952.
Comentarii recente