Eu nu am amintiri din acelea intrauterine cu marea… Marea a fost, pentru mine, revelație târzie. Poate și de aceea un pic ostilă… Apa nu e amniosul matern pentru mine. E doar prilej de (în)fior(are), de neliniște. Cu toate astea, atât de fascinantă! Aici, respirația rece a Mării Nordului.
(Ostende, Belgia, Marea Nordului) foto: Andra
 | dumitruagachi on Din tren |
| elena agachi on Frumoasa și bestia (gând) |
 | -X- on Frumoasa și bestia (gând) |
 | strongvaleriana on NO ACTA! |
 | Carmen on Fotografia |
 | Shtefana on Lapi în iarnă (2012) |
| elena agachi on Lapi în iarnă (2012) |
| elena agachi on România reală și îngrozitor de… |
| Shtefana on Lapi în iarnă (2012) |
 | pifu on România reală și îngrozitor de… |
| elena agachi on Îngerul emblematic de la Coşul… |
 | O. L. Şovan on Îngerul emblematic de la Coşul… |
| strongvaleriana on Lapi în iarnă (2012) |
| elena agachi on Lapi în iarnă (2012) |
| strongvaleriana on Lapi în iarnă (2012) |
Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Modularity Lite by Graph Paper Press.
Pingback: Lapi şi marea… « Dumitru Agachi’s Weblog
foarte frumos trebuie sa fi fost… cel putin asa pare din foto…
aprilie 25, 2011 la 6:23 pm
Pingback: Dragilor bujorilor, ai mei din suflet prieteni « Deea Dulce mult aduce
Pingback: Înserare « Dumitru Agachi’s Weblog
Sustine o fetita din Botosani.VOTEAZA FRASINESCU IOANA! Particip la un concurs bazat pe voturi, m-as bucura sa imi acorzi un vot si sa iti rogi prietenii sa faca acelasi lucru http://www.asociatie.adrianenache.ro/
mai 6, 2011 la 3:46 pm
Pingback: Te sărut cu dulceaţă de cireşe amare « Deea Dulce mult aduce