Splendoarea lucrurilor mărunte
Uneori, ca să te bucuri, nu e nevoie să cucereşti un vârf de munte, nici să câştigi la Loto, nici măcar să fie ziua ta şi să primeşti cadouri. Ca să te bucuri, e suficient să deschizi bine ochii şi să primeşti în tine FRUMOSUL…
“Instalaţiile” de artă au acest scop cu totul nobil: să bucure sufletul şi, în acelaşi timp, să nască întrebări… Întrebări despre tine şi despre relaţia ta cu lumea, cu Cosmosul, cu Celălalt… La aceste întrebări şi cu aceste stări, artiştii răspund, fiecare în felul lui. Gerda Steiner şi Jorg Lenzlinger imaginează o LUME din bucăţi, din meandre, din nimicuri, din hăţişurile care pot fi sau ale naturii sau ale Creierului uman, o lume artificială, din deşeuri, dar care, în alte contexte, aşezate, trezesc în privitor FRUMOSUL, provoacă inteligenţa, ascut mintea.
O bibliotecă nu e decât un suflet uriaş, cu meandre colorate.
În funcţie de spaţiu, meandrele sunt luminoase sau întunecate, dar, cu toate, arată superbia imaginaţiei.
într-adevăr, cine ştie să se bucure de lucruri mărunte e fericit. frumoase culori.
august 30, 2010 la 5:49 pm
T’as fait ma journee!
august 31, 2010 la 11:38 am
Qu`elle soit belle, comme toi!
august 31, 2010 la 12:57 pm
Aceste “meandre” plac, cred eu, pentru că întruchipează fractali.
august 31, 2010 la 3:17 pm
Poate…
Insa unui “minimalist” de azi, fara nimic in cap, nu i-ar putea place!!! Sunt niste jocuri, jocuri ale mintii…
august 31, 2010 la 8:42 pm
Pingback: Aşa se pierd toate… « Dumitru Agachi’s Weblog