Pedagogii pustiei
Din Pateric, o lectură extrem de plăcută, în timpurile grele care ne poartă:
“Zis-a avva Teodor al Fermii: mulţi în vremea aceasta au ales odihna mai înainte de a le-o da lor Dumnezeu.”
“Acest avva Teofil s-a dus odată la Schit. Şi adunându-şi fraţii, au zis lui avva Pamvo: zi vreun cuvânt episcopului, ca să se folosească. Zis-a lor bătrânul: dacă nu se foloseşte de tăcerea mea, nici de cuvântul meu nu poate să se folosească.”
“Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov (mic de stat), că, mergând către un bătrân tebeu la Schit, şedea în pustie şi, luând avva lui un lemn uscat, l-au răsădit şi i-a zis lui: în fiecare zi adapă acest lemn cu câte un ulcior de apă, până se va face roadă. Şi era departe de dânşii, încât se ducea de cu seară şi venea dimineaţa. Iar după trei ani, a trăit (a prins viaţă) lemnul şi a făcut roadă, şi luând bătrânul rodul lui, l-a dus la biserică, zicând fraţilor: luaţi, mâncaţi RODUL ASCULTĂRII!” (cu bucurie am aflat această pildă a umilinţei , tenacităţii şi ascultării în începutul filmului “Sacrificiul” de Tarkovskij.)
“Se spunea că avva Ioan a venit în biserică la Schit şi auzind vorbe împotrivă ale unor fraţi (călugări) s-a intors la chilia sa şi înconjurând-o de trei ori, aşa a intrat. Iar oarecare fraţi văzându-l, s-au mirat de ce a făcut aceasta şi venind l-au întrebat, iar el le-a zis: urechile le aveam pline de cuvinte împotrivă. Deci, am înconjurat, ca să le curăţesc şi aşa să intru cu liniştea minţii mele în chilia mea.”
(Sculpturi de Felix Aftene: mulţumesc, Felix!)
Nota: Patericul este o culegere de texte care exprimă nevoinţele unor călugari şi părinţi ai pustiei. Istorioarele din Pateric sunt simbolice, vorbesc despre incercarile vietii monahale si nu numai! Lectura placuta! Eu am editia Alba Iulia, 1990, limbajul e arhaic, dar inteligibil. Are un ritm si o vraja aparte!
Am gasit pe net, si varianta AUDIO.
Sper că sunt pe aproape şi Vania, şi Dumitru, şi Sergentul cel Frumos, şi Gânditorul, şi Paul Sandu!
Pingback: Comentarii la Ieşirea – 2 « Ioan Sorin Usca
Dacă te eliberezi de suficienţa de sine şi a lumii în care ne e dat să trăim, pare a mai fi o şansă ca spusele acestea din Pateric să te aducă la trezire. Ce adânc a citit şi Tarkovski!
august 8, 2010 la 9:43 pm
cu adevărat folositoare aceste cuvinte în vremurile care urmează să înceapă. caut zilnic metode şi tehnici de păstrare a cumpătului şi seninătăţii, uitând că tradiţia creştin-ortodoxă mi le asigură din abundenţă. cred că am şi eu volumul respectiv. e vorba de “patericul egiptean”, dacă nu greşesc (şi e recomandat ca “introducere” la textele filocalice, considerate a fi mai “grele”, mai dificile). există şi “patericul românesc”.
august 9, 2010 la 2:50 pm
mda..la asta iar nu am cum sa comentez
august 10, 2010 la 8:11 am
Mare lucru-i aflarea sinelui – fie si prin ”pedagogii pustiei”
august 10, 2010 la 12:05 pm
Pingback: Inocentul – Epilog « Ioan Usca
Cred ca voi asculta aceste pilde,Mi se par interesante si sigur ca-mi vor prinde bine ca sa pot razbate drumul meu cel anevoios.
august 11, 2010 la 2:58 pm
Si sculpturile sunt intersante si merita atentia noastra cu atat mai mult cu cat sculptura nu e prea promovata.
august 11, 2010 la 3:00 pm
Pingback: Djordje Prudnikoff, pictor contemporan « my heart to your heart
Ai dreptate, Gabi! Multumesc!
august 11, 2010 la 7:25 pm