Ca şi cum…
(pictură de Gabriel Pacheco)
Ca să traversezi marea de provincialism din târgul acesta din nordul Moldovei, trebuie să te comporţi CA ŞI CUM…
– ca şi cum ai fi orb şi ai fi surd, şi afară ar ploua continuu, şi tu nu ai vedea decât o singură lumină, cea din tine…
– ca şi cum te-ar bate pe spate Îngerul şi ţi-ar spune să nu fii îngrijorat, Învierea nu se amână, aşa cum tot anunţă ziarele…
– ca şi cum la poartă ar răsuna clinchetele de Crăciun în fiecare zi şi vestitorii s-ar aduna pentru bănuţi şi nuci…
– ca şi cum ai valora ceva şi ca şi cum cuiva chiar i-ar păsa de asta…
– ca şi cum ai scrie tot felul de chestii şi ca şi cum cineva chiar le-ar citi…
– ca şi cum ai vorbi la pereţii teatrului “M. Eminescu” şi nu cu directorii lui.
Astăzi am asistat la o mare reprezentaţie de provincialism. Spectacolul nostru a smuls aplauze cu forcepsul… aplauze chinuite, marcate de invidii subterane (spectatorii nefiind, majoritar, din Laurian, ci profesori si elevi “olimpici” de la toate şcolile şi liceele din judeţ). Spectacolul a ieşit binişor, în pofida contrelor tradiţionale puse de direcţiunea teatrului Eminescu, în pofida sictirului cu care ne tratează dl. Volin Costin. Tinerii actori ai Laurianului au repetat lecţia: “nu e suficient să fii bun, trebuie să te asemeni cu ceilalţi!”
Pentru că Alexandru Sârbu, frumosul idealist al Laurianului e amărât şi bolnav, decepţionat şi obosit, îi spun: Alexandru, NOI SUNTEM CU TINE! Laurianul e o familie, trebuie să răzbim cumva. Mereu am răzbit…
PS Dacă mai ajută la ceva şi pe cineva, anunţ, oficial, că ziarul elevilor din Laurian, ATLNews, şi-a reînceput apariţia cu o nouă serie.
Ziarul se poate citi şi pe blogul nou creat de Daniel Tremură.
Si uite asa o sa mai cistige Occidentul un talentat artist “de origine romana”…
martie 29, 2010 la 1:00 am
Ai punctat bine, Stefana, exact despre asta e vorba! Paradoxul acestei natii a noastre e ca ne iubim gretzalundu-ne…
martie 29, 2010 la 7:16 am
Si eu care credeam ca moldovenii sunt mai putin invidiosi decit bucurestenii!
martie 29, 2010 la 10:26 am
E o boala nationala!!!
martie 29, 2010 la 11:00 am
Noi sa fim sanatosi… rautati vor fi tot timpul..
Felicitari pentru renasterea ATL news
martie 29, 2010 la 12:23 pm
ATLN ti se datoreaza si tie! In fond, ai fost primul director!!!! Bine ai revenit, Liviu!
martie 29, 2010 la 4:42 pm
Bine v-am regasit! Am sa revin si in Laurian si prin Botosani in curand cu un proiect adresat elevilor.
martie 29, 2010 la 4:44 pm
Pingback: Parfumul unor umbre (28.03.2010) « Dumitru Agachi’s Weblog
Pingback: “Laurian, Laurian”, ultimul spectacol! « Atlaurian's Blog