Această înregistrare a fost publicată la martie 19, 2010 si a fost catalogată ca Uncategorized, viaţă de câine and was tagged with caini, Francis Cabrel, Jar, viaţă de câine.

13 Răspunsuri

1. 

   Shtefana

   Tare frumos era Jar..si el si Ajax…tare frumosi mai erau. Si mie mi-e dor de Ajax citeodata. Daca ma gindesc bine, Ajax a fost prezent in multe din momentele importante (ca sa zic asa) ale vietii mele. A fost un bun prieten, poate cel mai bun si cel mai pretios prieten, caci stia sa asculte si sa consoleze ca nimeni altcineva. Imi amintesc si eu rasuflarea calda a lui Ajax si nasul lui umed cind se apropia incercind sa inteleaga. Sau poate ca intelegea mai multe decit credeam eu… Etrist ca nu mai sint, dar imi place sa cred ca acolo, in paradisul cateilor unde cu siguranta au ajuns, se inteleg mai bine si isi apreciaza unul altuia compania. Cu drag si simpatie pentru durerea ta, Stef

   martie 19, 2010 la 1:01 am
   
2. 

   elena agachi

   Draga mea, iti multumesc. Stiu exact sensul fiecarui cuvant al tau! Era asa de mare zapada, ultima oara cand am fost sa-i vad, ca nici nu am putut intra in livada, si eram in martie…
   Sper ca saptamana asta sa fie mai bine…poate de Florii…

   martie 19, 2010 la 8:17 am
   
3. 

   dumitruagachi

   Frumos ca un înţelept… Mi-e dor…

   martie 19, 2010 la 10:38 am
   
4. 

   mihaella1

   Elena, foarte frumos era Jar…foarte bine ai spus, un animal te iubeste neconditionat .

   martie 19, 2010 la 11:26 am
   
5. 

   Diana Alzner

   Ei ştiu să iubească, de aceea sunt iubiţi. Îi nemurim ţinându-i minte, ţinându-i în inimă.

   martie 19, 2010 la 1:03 pm
   
6. 

   lacramioara

   Frumos , dar cu o privire trista……m-a impresionat

   martie 19, 2010 la 1:38 pm
   
7. 

   ora25

   uff. e groaznică treaba asta cu animăluţele mortale am pierdut şi eu două fiinţişoare de-astea. jar e foarte frumos!

   martie 19, 2010 la 2:53 pm
   
8. 

   elena agachi

   Ora 25, ai dreptate: Jar ESTE foarte frumos! In inima noastra el ESTE!
   Mihaela, multumesc!
   Lacramioara, privirea trista anunta suferinta din iarna…NU AM STIUT! Am crezut ca e batranetea!!!

   martie 19, 2010 la 9:22 pm
   
9. 

   Cerculeţ

   M-ai făcut să-l strâng în braţe pe Dodo al meu… Dodo e cel mai frumos cocker negru din lume.

   martie 19, 2010 la 10:13 pm
   
10. 

    Belle de Jour

    te cred ca ti-e inca dor
    ciudat dar si lor le e dor unii de altii-vad asta la a mea care inca asteapta pe alt caine care a”plecat” de un an si jumatate-o asteapta zilnic
    week end placut

    martie 19, 2010 la 10:45 pm
    
11. 

    strongvaleriana

    cunosc si eu senzatia – credeam ca intr-o astfel de situatie n-as fi putut varsa vreo lacrima !
    Credeam …

    martie 20, 2010 la 12:37 am
    
12. 

    elena agachi

    Cerculet, mai ales asta!!! Il sarut pe Dodo!
    Belle, ai dreptate, si ei simt plecarile!
    Strongvaleriana, eu nu credeam ca pot sa plang ATAT un caine! daca tu mi-ai fi spus asta, as fi zambit …

    martie 20, 2010 la 10:18 am
    

13. Pingback: Deal moldav « Dumitru Agachi’s Weblog