September morn…

Ne agităm, ne agităm, ne agităm, hârtii, CV uri, planuri, programe, bârfe, care a mai picat, care s-a mai înălțat, care stă să cadă, ne incită toată agitația sterilă a acestui final de septembrie…
Atunci s-a făcut liniște…
Negura gândului s-a risipit și malurile s-au refăcut, înalte și depline: uitând de noi, uitând să trăim, mai cu seamă CĂ TRĂIM… uitând asta, nimic nu are rost. Așa că, în liniștea gândului, o melodie, a lui Neil Diamond, o veche melodie pe care îmi plăcea să o ascult când eram tristă, cândva, și care și acum are ACEEAȘI rațiune…