Alternativa luminii
Actorii mari se aseamănă cu acele entități, care degajă căldura și lumina Frumuseții absolute, pe care unii le numesc ÎNGERI.
CHAPLIN a fost o creatură de Lumină. Oricare dintre filmele sale, dar mai cu seamă ”Luminile orașului” e un spectacol de o simplitate și de o desăvârșită poezie.
E comic în măsura în care e și tragic. La Chaplin, limita e trecută cu ușurință. Nu e nimic penibil, nimic forțat.
Romantic, veșnic îndrăgostit, afișând cu demnitate hainele peticite, micul boem scoate din noi o copleșitoare tandrețe.
”Luminile orașului” e unul din acele filme pe care fiecare ar fi trebuit/ar trebui să-l vadă măcar o dată.
Istoria e simplă, personajul interpretat de Chaplin este un Nimeni, îndrăgostit până la scarificiu de Viață, de Dragoste, de Generozitate. Toate acestea fac din el un Special. Pentru că numai valorile care degajă LUMINĂ pot face dintr-un Nimeni, un Special. Îndrăgostit, așadar, de o florăreasă oarbă, face imposibilul și reușește să-i procure suma necesară operației.
Ea nu va ști cum arată salvatorul ei decât la final, când privește amuzată chipul acelui vagabond de care i se face milă.
El o revede și imediat o recunoaște. Întregul Univers capătă acum, pentru el, contur și sens.
Ea il recunoaște abia când îi atinge mâna. Gestul simplu, dar atât de tandru e însoțit de un dialog alegoric.
”Poți să vezi acum?”, întreabă el, cu expresia aceea parte poznașă și FERICITĂ, parte vinovată, de la final, cu privirea poate cea mai frumoasă pe fața unui Actor de Lumină…
”Da! ACUM POT SĂ VĂD!”, îi răspunde ea, ÎNȚELEGÂND TOTUL, traversând într-o secundă stări contradictorii, de la surpriză, la deznădejde, apoi la înțelegere și acceptare.
Rareori ai vreme să privești secvențe atât de frumoase. Rareori ai vreme să PRIVEȘTI…darămite SĂ VEZI!!!!
Oh! Charlie Chaplin este mai mult decât un actor cu siguranţă. Este întradevăr o creatură de lumină,este LUMINĂ şi mai este un visător, un curajos…şi probabil atâtea altele. Pentru mine este o întrupare …desigur asta neţinând cont de timp…dar in legătură cu timpul—Modern times— un film inovator de-a dreptul, având în vedere că este primul în care auzim vocea lui Chaplin, este deci un film din epoca celor “vorbite”. Momentul lui Chaplin însă este unul mai profund. El nu cântă ca oricare alt artist, versurile lui nu au sens ci doar sugerează unul. Este metoda lui , originală, de a nu fi ca restul (a-propos de scena de la începutul filmului in care apare o oaie neagră în mijlocul unei turme cu oi albe)…de a-şi păstra esenţa şi în acelaşi timp de a inova. Chaplin e o alternativă mai mult la comediantul de rând , la lumina râsului doar de dragul râsului…e o alternativă reuşită la veselie…e poate chiar bucurie.
august 31, 2009 la 12:49 am
Salut, Diana, ma bucur ca-ti place… Aveam ceva emotii pentru generatia vostra, dar acu m-am linistit!
Te sarut!
august 31, 2009 la 9:07 am
Elena,
salut!
frumoasa evocare! Lumea ar fi fot mult, mult mai saraca daca nu l-ar fi avut pe Chaplin.
septembrie 1, 2009 la 11:58 pm
he was amazing .thanks
decembrie 19, 2009 la 8:21 pm