Nu s-a zguduit! (Dumitru Irimia)

Nici nu mă așteptam, de altminteri, să se zguduie lumea lingvisticii românești, la moartea profesorului Irimia!
Câteva reacții palide dinspre foarte puțini colaboratori ai profesorului…
Un comunicat sec, semnat de ”Catedra de limba şi literatura română, Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava” in ziarul electronic Nordlitera. Apoi, in publicația ”Crai nou” de la Suceava, un articol sub aceeași semnătură. Doua articole ”in memoriam” , semnate de Mihai Zamfir și de Rodica Zafiu în ”România Literară”.

Lumea academică de la noi e divizată și greu de acceptat pentru o minte obișnuită. Se vrea o lume exclusivistă, dar e, de cele mai multe ori, penibilă. Fiecare a tras din greu să acceadă la o postură universitară. Odată ajuns acolo, a înțeles că trebuie să reziste. Răul și penibilul de aici încep… Deși e loc destul pentru fiecare, norma cere să strălucești. În lumea academică unii strălucesc prin valoare, alții prin te miri ce… Prin șuturi date cu măiestrie, prin descurajarea studenților talentați și acceptarea rudelor, rubedeniilor, prietenilor, epoleților, în posturi importante… Astfel, lumea academică devine o menajerie în care îmblânzitul e mereu un perdant, iar îmblânzitorul e o zeitate, ajunsă, de multe ori, prin celebrul ”dosar de cadre”, sa conducă doctorate și să hotărască limite destinelor celor tineri. Profesorul meu de teroria literaturii, de pildă, a fost TRACTORIST, la vremea când se intra pe bază de Partid în Universitate, el a optat, într-o doară, pentru filologie… Îi plăcea cum sună…filologie…Se și mândrea cu asta. Ca el au fost destui. Nu am învățat, desigur, NIMIC de la ei. Nici nu știau să țină un curs, bibliografiile erau ”la secret”, dacă aduceau din afară o carte, era tabuizată imediat. Ani de zile, foști elevi ai mei veneau la mine să le fac bibliografiile pentru lucrarea de licență. Coordonatorul era o ”somitate” , închisă în destinul lui mititel, dar cu vizibilitate mare, el nu dădea sugestii, nu verifica, nu controla bibliografii…
Am avut la Universitate profesori care mi-au pus note și pe care nu i-am văzut niciodată la curs, turnători la securitate care ne trăgeau de limbă, tovarăși cu funcții care ne țineau scorul… Am avut colegi care nu au învățat niciodată în toată studenția lor și care acum sunt conferențiari sau profesori… Am văzut multe și m-am plictisit destul.
La cursurile lui Dumitru Irimia însă era ALTCEVA! De asta majoritatea studenților l-au apreciat, de asta a fost așa de detașat de colegii săi, care nu i-au ridicat stauie și nici vreodată nu o vor face. Irimia, cu firea lui directă și cu lipsa lui de menajamente, nu ierta pe nimeni ! Nu ierta prostia suficientă, nu ierta lipsa de profesionalism, nu ierta gargara de orice fel… A incomodat pe mulți! poate că pe aproape toți! Când a ieșit, finalmente la pensie, s-au auzit suspine ușurate! Catedra ”Eminescu” pentru care atâta s-a luptat, în care a adunat materialele prețioase, căreia i-a donat un calculator cărat cu spatele din Italia, prețioasa sa catedră Eminescu a devenit repede repede un loc al nimănui. Studenții pe care i-a protejat și care-i erau colegi, acum în funcții de conducere, nu au mișcat un deget! oamenii lui, în care a avut atâta încredere, cu puține excepții, au asistat cu mâinile în sân, sătui de Colocviile Eminescu, sătui de Catedra Eminescu!
I-am văzut pe mulți cu lacrimi de crocodil la înmormântare! Câtă deșertăciune!
”Spiritul” Dumitru Irimia trăiește, însă, în câțiva dintre noi! Va trăi cât vom putea și noi să-l ducem… Intransigența și sila față de oficialități, respectul pentru valoare, dragostea față de lectură, inteligența sclipitoare! Toate astea au intrat în noi, ne locuiesc, ne animă!
Poate că au fost momente când nici noi nu l-am înțeles, când l-am judecat greșit, dar, la proba Timpului s-a dovedit că ne-am înșelat…
Nu se zguduie, prin urmare, lumea academică, la dispariția lui Dumitru Irimia! Nici nu trebuie! CARE LUME ACADEMICĂ???

(Foto din arhiva mea, luate la Ipotești, probabil 1998, ultima foto: cu Andra Agachi; le puteți copia numai cu acordul meu!)