Elenaagachi’s Weblog

Tăcerea ca o pasăre moartă

Posted in cultura, poezie by elena agachi on iulie 27, 2009

Native-Egyptian-design-of-a-quaint-bird-with-outspread-wings
Tăcerea ca o pasăre moartă
Își înnegrise aripile pe jos
Până dincolo de bujorii păstoși
Până dincolo de zemuindele rodii
Înspre hotarele albe ale blândei zodii de piatră.

biblia alba

Nu mai întreba care e sensul,
Nu mai căuta prin hrube acunse armuri,
Cailor tăi nu le mai curăța copitele
Palide potcoave de argint
Nu vor mai primi,
Pâinea zorilor, amăruie
Nu o vor mai cere…
manuscrisele de la Marea moarta

Tăcerea e blestemul trecerii
E lupta și e înfrângerea
E calea și e lacătul
Tăcerea e misterul,
Duhul peșterii și spima lucrului bine făcut,
E rândul la apă, e crugul sfârșitului lumii…
Tăcerea e vinul scăpat pe jos al cuminecăturii
Tăcerea e josul în sus al aerului…

maya codex dresdensius

Tăcerea ca o pasăre moartă
Cu aripile curbate în jos
Cu pieptul ars de metafore
Chiar ea m-a cuprins…

(ultimile 3 imagini, de la Teofil, Paleografia)e

Tag-uri incluse:, ,

4 comentarii

4 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. bibliophyle said, on iulie 28, 2009 at 11:58 am

    @elena, frumoasa poezie, si totusi putem invia pasarea si poate odata, metaforele nu vor mai arde pieptul. Buna ziua :)

  2. elena agachi said, on iulie 28, 2009 at 4:03 pm

    Multumesc… poate…

  3. mihai sava said, on iulie 28, 2009 at 7:20 pm

    E interesat cum, dupa articolul lui Dumi (http://dumitruagachi.wordpress.com/2009/07/20/infricosata-moarte-o-interpretare-20-07-09/) am avut aceeasi intuitie ca mai infricosatoar decat moartea e preludiul ei. E ingerul ei vestitor, cel de care vorbeste Wurmbrand in cartea lui “Cu Dumnezeu în subterana”.
    Tacerea e poate un alt chip al sau, cel mai perfid dintre toate.

  4. elena agachi said, on iulie 28, 2009 at 9:50 pm

    Ai dreptate, Mihai… si textul tau superb e chiar in tema…
    http://mihaisava.com/wordpress/?p=214


Lasă un Răspuns