Moartea e o căldare fără fund (Dumitru Irimia)

Moartea nu întreabă, nu socoate, nu intră în criză… Moartea nu străluceşte, nu-şi face reclamă, nu se inspiră, nu mocneşte…
Moartea pur şi simplu SE IVEŞTE…
Eram cu ai mei într-o căldare montană din Făgăraş… aveam un PRESENTIMENT… privind spre în sus, munţii se aplecau ameninţători…

Pe 4 iulie moartea s-a ivit in splendoarea Făgăraşilor… Am aflat că Dumitru Irimia nu mai era cu noi…

Când a plecat mama, acum aproape un an, nu am văzut, dar am avut ACEEAŞI senzaţie…
Un hău înalt, fără fund, asta e moartea, degeaba ne speriem, e o latură înălţătoare aici…

Undeva, în vale, paşte un cal…