Depresive

În răzvrătite curgeri se-adună zdreanţa nopţii
ciudat, solemn, castanii au ruginit de tot,
rădvanul dimineţii îşi rupe de-aur colţii
păuni stridenţi tot cheamă pe Domnul Savaot.

Ascultă-le strigarea, e gol imensul burg
ce strâmbă şi coruptă – imaginea luminii…
spre tâmplă se întinde omida din amurg
şi cearcănele tale alungă iarăşi crinii.

Ce zgomote deşarte, ce nefiresc urcuş
ce rod fără de vlagă încrâncenează firea.
Într-un arin coboară al verii greu arcuş
stârnind furnici de pradă ce-şi mestecă uimirea.