This entry was posted on mai 28, 2009 by elena agachi. It was filed under cultura, poezie and was tagged with Elena Agachi, Sandro Botticelli.

5 Răspunsuri

1. 

   Shtefana

   Ma bucur ca site-ul este din nou disponibil, si pot sa vad ce scrii. Poezia este superba, si poate ca intimplarea face ca versurile tale sa rezoneze foarte bine cu starea in care ma aflu acum, la sfirsit de vara. Si ma tot intreb, cu atita frumusete in jur, de unde atita tristete in noi? Cu drag,

   august 22, 2011 la 12:02 am
   
2. 

   elena agachi

   Te sarut, Stefana, blogul a stat si el in vacantza.
   Tristetea e inerenta. Oricum o dai, AICI nu e ok. dar nici acolo si tot asa… pana la urma, nu mai stim nici noi cum e mai bine. Multa tristetze si la tine pe blog, de altfel! Sau, poate un fel de lehamite. Tu inca ai copiii mici si ai o alta stare. Dupa ce cresc si pleaca e cam naspa!

   august 22, 2011 la 8:18 am
   
3. 

   Shtefana

   Lehamite, cum bine ai remarcat..si multa nostalgie…efectul intoarcerii la rutina, dupa o vacanta la soare si ocean si al toamnei care deja se simte in aer. Si desi copiii imi sint inca mici, Desprinderea nu e chiar atit de departe, si o aprivoazez – recunosc- cu groaza!…Si bine spui, tristetea e inerenta, doar ca eu cred ca e pur si simplu efectul virstei. E aproape indecent sa fii fericit cind te apropii de 40. La 20 ai dreptul sa te crezi etern, la 30 ca mai ai o sansa, insa doar un inocent mai poate zimbi la 40. Numai bine!
   Shtefu, intr-o stare filosofica (cu “s”, cum ar spune Mihai) de sfirsit de august

   august 23, 2011 la 5:32 am
   
4. 

   elena agachi

   Atunci, nu-ti mai spun cum e dupa 50…te las sa afli tu!

   august 23, 2011 la 7:13 am
   
5. 

   Shtefana

   Uite, soacra mea, care are 61, mi-a spus ca cel mai naspa e intre 40 si 50. Ea spune ca dupa 50 parca a intinerit! Ce sa zic…Da Doamne sa fie asa!

   august 23, 2011 la 4:20 pm