Mânăreli de 2 lei 35!!!
Evident, dacă eşti român, şi dacă înţelegi să-ţi faci treaba pentru care eşti pregătit, atunci EŞTI BLESTEMAT!
NU MAI POŢI FI VALABIL, DECÂT MORT!
Aţi văzut ce frumos se vorbeşte despre românii morţi???
Aşa e destinul nostru, să nu fim “buni” altfel…
Iată o banală, evident penibil de banală competiţie la nivelul revistelor de liceu! Un liceu din România anilor 2009!!!
Ce credeţi???
Se omite o revistă cum e “Sarmis”! Anul trecut a luat “marele” şi tarele premiu pe ţară, pentru Botoşani, o revistuţă cu poezele şi cu integrame…
Acum , iată, “Sarmis” (aproape că) nu reuşeşte să trecă de faza judeţeană!
De ce???
De mere şi de pere, de aia!
E acelaşi motivul pentru care Drama Club nu a reuşit decât să ia decât un modest premiu de consolare pentru că face “teatru-imagine”!!!!!!!!
E comic, nu? Ar fi, dacă n-ar fi penibil…sinistru!
Cum ştim noi, românii, să ne dăm cu stângul în dreptul… cum ştim să ne “tragem” noi premii, de tot felul, deşi nu am realizat nimic pentru ele! Ce frumos e să “omiţi”, să faci “erori”, şi, mai apoi, să nu le plăteşti!!!
E o încercare…să fii român! Frumos ne şade!
Maine voi veni cu amănunte! chiar merită dicuţia despre a merita sau nu să faci ceva aici!!!
Ne mai mirăm că ăştia micii vor să plece??? PĂI, SĂ PLECE!!! CE SĂ FACĂ AICI???
Imagini de Goya, cred că, în altă viaţă, Goya a fost român!
elena agachi
Aici merită cel mai mult să faci ceva, deoarece, silit de conjunctură, o faci dezinteresat, adunând plată în Ceruri. Creatorii apuseni (să zicem) “şi-au luat plata lor”.
(Deşi, în occident, pentru o scriere teologică plata este cam ca la noi).
Ai umor, Vania…cam negru, e drept!
Nu, eu cred ca Vania a vorbit cit se poate de fara de umor, desi umorul, vorba lui Steinhardt, si lui Dumnezeu ii place… Umilintzele isi vor avea ras-plata lor, iar umilitorii plata. Tema oamenilor incalecatzi de magari e fabuloasa. Magarii stau tantosi in poastura lor hilara, nefireasca, sunt tare mindri de izbinda asta, ca au intors lumea cu josul in sus, ii si vezi hohotind cum fac mai tot timpul magarii societatzii actuale. Iar cei mai mutzi dintre noi ne-am indobitocit, adusi de spate, cum sintem, calarizi si haituitz, obositzi de un efort care pur si simplu ne striveste. Ne calaresc de nu mai putem, magarii astia… Sper sa reusim sa-i mai aruncam din spatele nostru, macar din cind in cind!
Nu vreau sa par ireverentioasa fata de Vania! Eram doar amara…a trecut acum!
Cat despre magarusii lui Goya, superbe alegorii ale neputintelor noastre, o sa mai auzim!