Memoria fulgului de nea

În frumuseţea lui, fulgul de nea îşi imaginează lumile albastre ale Zăpezilor Veşnice. De acolo de sus, de unde vine el, viaţa e cădere usoară spre pămînt, apoi scurgere în pămînt. Viaţa lui e splendoare de o clipă, aşa cum aşezat stă pe frunze şi pe crengi. E ardere dacă i se intîmplă să se aşeze pe un obraz roşior de copil, e vînt dacă se desprinde şi se perindă printre ţiglele acoperişurilor. Fulgul de nea are o viaţă în care nu învaţă decît un singur lucru: cum să uite că trebuie să moară. Şi reuşeşte! Memoria lui actualizează numai Lumile Albastre.

Aşa e şi cu ARTA. Oferă FRUMUSEŢE DE O CLIPĂ. Dar cîtă splendoare!

Inspirată dintr-un post al lui Dumitru…