Bolnavul corp…

Grand Corps Malade…

Oricare dintre noi este , la un moment dat, MARELE CORP BOLNAV… Boala nu alege… E o fatalitate, doar arată cu degetul şi spune: TU! şi TU, desigur, trebuie să I te supui…  Fiziceşte, desigur, te supui, ori incerci asta…

Dar dacă e o boală sufletească?

Aici e problema.

Iată la ce gînduri predispun cuvintele unui om, pre numele lui de scenă GRAND CORPS MALADE… Versurile le-a tradus aproximativ Andra… Textul şi autorul sunt la mare căutare acum în Franţa…

ENJOY!

Călătorii cu trenul

Cred că poveştile de dragoste sunt ca şi călătoriile cu trenul,

Şi când îi văd pe toţi aceşti călători, uneori, aş vrea să fiu si eu unul,

De ce crezi că atâţia oameni aşteaptă pe peronul gării

De ce crezi tu că lumea se teme atât să nu întârzie

Încetezi să numeri peisajele de la fereastră,

Te simţi bine, fericit, nu observi cum trece clipa,

Eşti atât de bine încât ai dori să-l săruţi până şi pe controlor.

Dar magia nu durează decât un timp şi povestea ta …

Îţi spui ca tu nu eşti vinovat de nimic şi că este doar vina ei

Uruitul roţilor de tren te înnebuneşte şi fiecare viraj te face să vomiţi

Trebuie să te ridici şi să mergi mai departe ca să-ţi dezmorţeşti sufletul

Şi trenul încetineşte şi deja este finalul poveştii tale

Şi-n plus eşti un cretin căci prietenii tăi au rămas la cealaltă gară,

Spui la revedere celei pe care o vei numi de aici-nainte „ex-a”

În agenda ei, la numele tău, ea va trece un gol.

Chiar e adevărat că poveştile de dragoste sunt ca şi călătoriile cu trenul,

Şi când îi văd pe toţi aceşti călători, uneori, aş vrea să fiu şi eu unul,

De ce crezi că atât de mulţi oameni aşteaptă pe peronul gării,

De ce crezi tu că lumea se teme atât să nu întârzie.

Pentru mulţi viaţa se rezumă la a încerca să urci în tren,

Să cunoşti ce este dragostea şi să te descoperi plin de entiziasm

Pentru mulţi obiectivul este de a ajunge la timp,

De a le reuşi călătoria şi de a avea acces la fericire.

E uşor să iei un tren, dar trebuie să-l iei pe cel bun,

Eu am urcat în unul sau două, dar nu era vagonul bun,

Căci trenurile sunt capricioase, iar unele sunt inaccesibile,

Şi nu cred că e posibil întotdeauna cu trenul de mare viteză.

Există unii pentru care trenurile sunt mereu în grevă,

Iar poveştile lor de dragoste nu există decât în vise,

Există cei care se grăbesc la primul tren fără a avea grijă.

Dar din fericire coboară la staţia următoare,

Există cele care se tem să urce fiindcă sunt prea emotive,

Pentru ele este prea riscant să se agaţe de locomotive,

Există aventurieri care urcă din tren în tren,

Şi care de îndată ce o poveste s-a terminat atacă o altă pagină.

Eu, după singura mea călătorie am suferit timp de luni de zile,

Ne-am despărţit de comun acord, dar ea a fost mai „de acord” decât mine,

De atunci o duc cu mine mai departe (povestea) pe perone şi privesc trenurile la plecare,

Sunt porţi care se deschid, dar în gară mă simt diferit.

S-ar părea că aceste călătorii cu trenul se termină rău în general,

Dacă este şi cazul tău apropie-te şi ascultă morala.

Căci un lucru e sigur, va exista mereu un punct final,

Acum că te-am prevenit, data viitoare vei lua autobuzul.

… O istorie posibilă…