Mecanisme…
Straniul e peste tot în jurul nostru… mă gîndeam, eram la Bruxelles, astă vară, în faţa unui tablou de Magritte… Îl priveam şi nu încetam să mă mai minunez de cîtă singurătate degajă oricare dintre tablourile lui… Straniul face parte din noi, noi suntem înşăşi esenţa straniului… Stranie e existenţa aceasta, cu toate clişeele ei..
Stranii ne sunt sentimentele, gîndurile, gesturile, în fapt, straniul este … acea stare de care ne e cel mai mult frica. Nu violenţa morţii, ci straniul existenţei… acela e cel mai greu de suportat…
Dar poate că e doar o stare de noiembrie… Şi, cum toţi suntem melancolici în noiembrie… Şi Andra şi Dumi, Ştefana şi Mihai sunt în top, Gigi, de asemeni, şi nici Liviu nu se simte prea bine…
o fi de la vreme….
O fi…
Pina la urma straniul isi revendica deosebite valentze estetice, e apanajul unei imaginatzii fabuloase si o demonstreaza toata insiruirea de picturi din videoclip, ca o banda desenata cu barbatul cu melon a lui Magritte, care isi expune spatele ca o fatza a tacerii… Straniul are vocatzia de a fi tacere, tocmai imobilitatea ii confera miscare !
nu inteleg de ce, dar nu te vad pe mess mai deloc, citind si blogul, nu pot sa sper decat ca esti bine!