<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:georss="http://www.georss.org/georss" xmlns:geo="http://www.w3.org/2003/01/geo/wgs84_pos#" xmlns:media="http://search.yahoo.com/mrss/"
		>
<channel>
	<title>Comentarii pentru: Spaţii&#8230;</title>
	<atom:link href="http://elenaagachi.wordpress.com/2008/10/09/spatii/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>http://elenaagachi.wordpress.com/2008/10/09/spatii/</link>
	<description>Blogul nu e o modă, e o stare de spirit</description>
	<lastBuildDate>Sat, 26 Dec 2009 17:31:25 +0000</lastBuildDate>
	<generator>http://wordpress.com/</generator>
	<sy:updatePeriod>hourly</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>1</sy:updateFrequency>
		<item>
		<title>de: shtefana</title>
		<link>http://elenaagachi.wordpress.com/2008/10/09/spatii/#comment-251</link>
		<dc:creator>shtefana</dc:creator>
		<pubDate>Fri, 10 Oct 2008 16:55:06 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://elenaagachi.wordpress.com/?p=997#comment-251</guid>
		<description>Traim sa vedem cit mai mult, sa ajungem cit mai departe, pe unde doar visele cele mai indraznete ne-au purtat. Si uneori reusim, si ne bucuram, caci e mare lucru sa iesi, sa vezi, sa deschizi ochii, sa incepi sa intelegi, sa te bucuri de extraordinara libertate pe care ti-o ofera calatoriile, chiar daca pentru scurta vreme. Timpul acela, putin cit e, e poate cel mai condensat. Traiesti atitea intr-o saptamina la Paris, nu-i asa?
Si totusi...undeva, bine ascunsa, ramine nostalgia dealurilor pe care le zaream cind intram in satul bunicii...ori Piata Unirii din Iasi, invadata de porumbei...
Am citat de atitea ori vorba asta, ca face parte din mine acum, si inca nu am facut-o destul...
 «Je donnerais tous les paysages du monde pour celui de mon enfance» Oricind...

Mereu voi fi doar in trecere prin Paris, voi privi gustind cu nesat si pina la capat placerea de a fi acolo...Dealurile bunicii sint insa ale mele,nu am nevoie sa le vad ca sa stiu ca-mi apartin intru totul.Nu am nevoie sa fiu acolo ca sa le simt mirosul, trebuie doar sa inchid ochii...</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>Traim sa vedem cit mai mult, sa ajungem cit mai departe, pe unde doar visele cele mai indraznete ne-au purtat. Si uneori reusim, si ne bucuram, caci e mare lucru sa iesi, sa vezi, sa deschizi ochii, sa incepi sa intelegi, sa te bucuri de extraordinara libertate pe care ti-o ofera calatoriile, chiar daca pentru scurta vreme. Timpul acela, putin cit e, e poate cel mai condensat. Traiesti atitea intr-o saptamina la Paris, nu-i asa?<br />
Si totusi&#8230;undeva, bine ascunsa, ramine nostalgia dealurilor pe care le zaream cind intram in satul bunicii&#8230;ori Piata Unirii din Iasi, invadata de porumbei&#8230;<br />
Am citat de atitea ori vorba asta, ca face parte din mine acum, si inca nu am facut-o destul&#8230;<br />
 «Je donnerais tous les paysages du monde pour celui de mon enfance» Oricind&#8230;</p>
<p>Mereu voi fi doar in trecere prin Paris, voi privi gustind cu nesat si pina la capat placerea de a fi acolo&#8230;Dealurile bunicii sint insa ale mele,nu am nevoie sa le vad ca sa stiu ca-mi apartin intru totul.Nu am nevoie sa fiu acolo ca sa le simt mirosul, trebuie doar sa inchid ochii&#8230;</p>
]]></content:encoded>
	</item>
	<item>
		<title>de: dumitruagachi</title>
		<link>http://elenaagachi.wordpress.com/2008/10/09/spatii/#comment-250</link>
		<dc:creator>dumitruagachi</dc:creator>
		<pubDate>Fri, 10 Oct 2008 06:44:48 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://elenaagachi.wordpress.com/?p=997#comment-250</guid>
		<description>Frumoasă meditaţie asupra spaţiului şi reverberaţiilor sale interioare. Acum înţeleg că începem prin a locui, prin primii noştri paşi spaţiul, iar apoi spaţiile ne locuiesc, chiar cele exotice, poate ezoterice, cele cotidiene cu precădere (ce să mai spunem de cele onirice, replici fidele de spaţii interioare şi exterioare atât de vulnerabile, care se prăbuşesc sau sunt deja în ruină…). Frumoase transparenţe. În prima fotografie simt alergarea lui Jar prin vegetalul reavăn, bucuria primăverii răcoroase de care nu se mai sătura…</description>
		<content:encoded><![CDATA[<p>Frumoasă meditaţie asupra spaţiului şi reverberaţiilor sale interioare. Acum înţeleg că începem prin a locui, prin primii noştri paşi spaţiul, iar apoi spaţiile ne locuiesc, chiar cele exotice, poate ezoterice, cele cotidiene cu precădere (ce să mai spunem de cele onirice, replici fidele de spaţii interioare şi exterioare atât de vulnerabile, care se prăbuşesc sau sunt deja în ruină…). Frumoase transparenţe. În prima fotografie simt alergarea lui Jar prin vegetalul reavăn, bucuria primăverii răcoroase de care nu se mai sătura…</p>
]]></content:encoded>
	</item>
</channel>
</rss>
