Vînzătorii de iluzii
O carte frumoasă e o iluzie pe care autorul şi-a făcut-o, dansînd cu ea în cap ani în şir sau, poate săptămîni sau luni sau zile. O carte frumoasă e un dar al divinităţii făcut omului, în chip de Creator secund, învestit cu puterea de a trece Pragul, de a se ipostazia în fiecare dintre noi. Cumpărăm o carte pentru că am auzit despre ea, pentru că am mai citit alte cărţi ale aceluiaşi autor, pentru că, într-un fel sau altul ne-a marcat viaţa. Citim cu pasiune, înfometaţi de cuvinte, citim pentru că o lume cu totul altfel ni se aşterne înainte, citim pentru că existăm şi existăm în măsura în care ne recunoaştem în ceea ce citim.
Pentru cîţiva euro, afli ediţii de buzunar care-ţi lipseau, şi poţi avea ediţii rare, dacă eşti cumva în bani… Vînzătorul căruia îi soliciciţi cartea te măsoară, te preţăluieşte şi, în funcţie de titlu, de autor, de ediţia solicitată, devine tot mai vesel, mai deschis, mai vorbăreţ. Îţi spune că ai ales bine, că e o ediţie foarte apreciată. Mă gîndesc că am găsit nişte cărţi care mi-ar fi trebuit la facultate, mă gîndesc ce norocoşi sunt, totuşi, studenţii lor…
La noi trebuie să cerşeşti, la biblioteca universitară, cartea de care ai nevoie, mai aduci o cafea şi o ai şi acasă pentru cîteva zile, în cazul în care e disponibilă doar la sala de lectura. La ei bibliotecile au xerox, poţi solicita orice carte, ţi se dă, poţi xeroxa mai apoi ce te interesează. Evident, cu bani, dar totuşi! Dar să nu pomenesc de ce e la noi, că iar mă indispun. Trecînd de faptul că am întîlnit persoane pentru care o carte e mijloc de fală, o ediţie rară nu se arată numănui, ca şi cum furtul intelectual ar începe de la furtul bibliografiei…
Modul în care cumperi o carte, ca şi modul în care îţi conduci maşina spune totul despre noi. Dacă o mai cumperi…








lasă un comentariu