Foştii şi actualii prieteni!

Pe Iulian Şuhanea l-am avut elev acum mai mulţi ani, să fi trecut de 10… Era mereu tăcut, dar cu o inteligenţă vie în priviri. Apoi am început a dialoga, apoi am făcut schimb de muzică, apoi mi-a prezentat-o pe frumoasa şi isteaţa lui prietenă, pe Olivia, cea care avea să-i devină soţie…

Apoi l-am cununat, apoi am botezat-o pe Andreuţa… Acum ei sunt stabiliţi la Bruxelles, de 3 ani. Am trecut pe la ei, au fost gazde excepţionale!

Dincolo de toate astea, aş vrea să aduc aici în discuţie ideea de PRIETENIE. Sigur, cu mulţi dintre elevii mei rămîn prietenă o vreme, cu unii, mai mult timp… Pe cei care mă contactează mai rar, îi înţeleg şi ştiu că acolo, în inima lor, rămîn amintirile. Cu unii dintre ei, datorită lor mai mult, stabilesc o legătură vie şi frumoasă, o prietenie dicolo de bariere, dincolo de convenienţe, dincolo de prejudecăţi.

E minunat să-ţi revezi foştii elevi în chip de prieteni, e stenic să împarţi cu ei nu numai amintiri, ci şi prezentul lor, al nostru…

Profesorul nu-şi termină lecţia atunci cînd iese din clasă! Aşa s-ar cuveni. Lecţia adevărată abia atunci începe! Aş dori ca imaginea aceasta simbolică, cu Iulian, la ţărmurile Mării Nordului, să rămînă ca o chemare şi ca o mulţumire. Ca o chemare dinspre mine spre cei care îşi mai amintesc. Şi ca o mulţumire.  Şi profesorul trebuie să le mulţimească elevilor, pentru că, fără ei, fără inteligenţa şi prietenia lor, el nu ar exista!

Cu drag, aşadar, pentru toţi foştii mei elevi şi, cînd veniţi să ma vedeţi, luaţi cu voi şi aparatul de fotografiat!