Bruges (II)

 

“…acest Bruges, ca o lebădă a morţii” , cum spune Georges Rodenbach, ne-a chemat la un eveniment neaşteptat: o expoziţie de pictură, grafică şi sculptură SALVADOR DALI!

Numai după cîţiva paşi, răsfoind frisonaţi gravurile, grafica şi acuarelele lui Dali, am dat peste cîţiva FLUTURI!

Erau alegorii ale Morţii, ale Vieţii, ale Iubirii, pluteau crispaţi printre linii, stăteau acolo, prinşi întru eternitate pe o tulpină de trandafir…

Un fluture stropit cu albastru îşi măsoară umbra peste cea a unui demon_înger. La Dali nu ştii niciodată care e îngerul, care e demonul, sunt interschimbabili, işi fac servicii reciproc; la Dali totul curge, lucrurile se termina în păsări, păsările în animale, animalele suferă de boli necunoscute, de sexualitate delirantă, de lene, de foame, de nebunie… Viziunilor expresioniste daliniene le corespund coşmarurile noastre, coşmaruri cu animale rebegite, cu ziduri crăpate, cu ceasuri umide, cu femei-fluturi, cu boli necunoscute, cu ticăloşii amare, cu trădări şi cu împăcări, coşmaruri ale existenţei, vise uluitor de familiare, poate, sau poate că ne uimesc prin ineditul asemănării…

Spune Rodenbach: “ce putere de neînţeles exercită asupra noastră asemănarea!…Instinctiv există în noi înscrisă chemarea noului. Ne plictisim de bine. Ne bucurăm şi de sănătate şi de fericire numai prin contrast. Tot astfel, dragostea trăieşte mereu numai din întîmplările ei rupte. Iar asemănarea este punctul în care se întîlnesc şi se împacă cele două tendinţe contradictorii ale firii noastre”, noul şi vechiul, nocturnul şi diurnul, aş spune eu. Două tendinţe care fac posibilă asemănarea noastră cu aceste coşmaruri ale lui Dali, care plac nu pentru că aparţin unui geniu, ci pentru că ele sunt NOI, în clipele noastre mohorîte ori sublime… 

Una din multele variante ale Femeii cu sertare surîde Îngerului Morţii,  ”tăcere şi linşte pînă în adîncul timpului”(Rodenbach).

Privit din faţă, e un Înger mai trist, cu o gaură în loc de inimă, desigur, cu frumosele aripi abia mijite, cu mîinile încordate a biruinţă sau, poate că e un Înger abia trezit din somnul lui de moarte. Privit din profil, aproape din spate, din capul triunghiular ies două coarne neliniştitoare. Demonul se trezeşte sau el abia adoarme?