Colegii

 

Acest post e un tribut adus Laurianului, oamenilor lui…

Ideea e că forţa Laurianului stă în coeziunea lui! Cînd vii în Laurian “la muncă”, vii aşa cum ai veni la o întîlnire cu prietenii. Niciun stress nu te cuprinde, niciun fior de insatisfacţie, acela al plictiselii ori al fricii de şefi!

Atmosfera în Laurian e una cit se poate de firească, ASTA nu uită niciunul dintre cei care-i trec paragul!

Numai gurile rele ar putea să mistifice, să comenteze… şi apoi, asta e treaba gurilor rele, nu?

Am să încep cu Trecutul. Trecutul în care îl revăd pe Doru Moraru, în 1991, întrebîndu-mă dacă nu mă interesează să vin în Laurian… să predau româna! Doamne, ce vis!

Niciodată, Doru, n-am să-ţi mulţumesc destul, Mesagerule!

Într-o ordine AFECTIVĂ, absolut firească, aş evoca pe diriginta mea, minunata DOAMNĂ Cecilia Boiarschi. Ea a rămas prietena noastră, sora noastră mai mare! De cîte ori o revăd, mă bucur ca de o izbîndă a vieţii împotriva uitării!

 Ani mulţi director al liceului, dl. Dumitru Tatarcan a fost profesorul meu de fizică.

Acum pot s-o spun, nu mă aude nimeni, eram, toate elevele, îndrăgostite de domnia sa! Şi totuşi, cîtă căldură, cîtă fineţe emana, emană acest domn!

Cind am intrat prima dată în cancelaria liceului ca şi profesor, dl. Tatarcan a fost primul care mi-a întins mîna, ca unui vechi prieten, şi care m-a felicitat pentru gîndul ăl bun, de a reveni în Laurian! Aşa că, vedeţi voi, viaţa asta e scurtă, nu are nici o importanţă cîte diplome ai, cîte recunoaşteri ai, IMPORTANT E SĂ TE SIMŢI ÎN ARMONIE CU CEI DIN JUR, cu tine însuţi, de fapt!

 

Dl.profesor Dorcu, de istorie, cîtă sensibilitate şi cîtă intelectualitate!

Mai onorează, tot mai trist şi tot mai singur, aniversările liceului şi noi, ca nişte mînji ce suntem, ne bucurăm, de fiecare dată să-l avem printre noi!

“Maestrul” Dumitru Ţiganiuc va rămîne mereu în galeria mea afectivă! De fiecare dată cînd cei din Laurian făceau o “ispravă” culturală, era chemat “maestrul”, să facă prezentare!

Poet cu bune intuiţii, dl. Ţiganiuc rămîne colegul nostru bun, admirabil şi devotat!

Destinul a făcut ca doamna Ana Florescu (în foto, la mijloc) să-mi fie profesoară de franceză din cl. a Va pînă în cl. a XIIa… Cît îi datorez! Primele cărţi în franceză, primele dicţionare… le mai simt şi acum mirosul, coperţile…

 

Azi… azi suntem cu toţii aici, traverasaţi de problemele noastre, şi totuşi ÎMPREUNĂ!

Aici cu Elena Alexa şi cu Geta Corduneanu.

 

Aici, cu prietena noastră, Cristina Zvanciuc.

 

Cornel Picealcă este perietenul nostru blînd.

 

Pentru cei care-l cunosc, Adi Boţan e un matematician rătăcit printre cuvinte… cum ar suna un titlu de film, chiar interesant!

 

O nouă generaţie este la cîrma Laurianului, generaţia noastră! Suntem mîndri şi foarte responsabili. Nelinişti ne macină… Oare vom fi la înălţimea profesorilor noştri? Oare vom reuşi?

Oare nu-i vom dezamăgi? Nelu Onofrei pare optimist. E traversat şi el de aceleaşi nelinişti ca şi mine…

Dar lasă, ne vom gîndi le ele mîine, nu-i aşa? Deocamdată avem multă, foarte multă treabă! Laurianul nou e alături… Şi, Doamne, cîte sunt de făcut!

 

Dar hai să gîndim şi altfel… E vară, vine vacanţa, suntem, cei din Laurian, mereu puşi pe călătorii… Împreună, desigur… Aici, la Voroneţ, cu dinamicul şi minunatul Adi Panaete şi cu mai noul coleg al nostru, Cornel Rusu.

 

O cafea, dimineaţa, făcută de Cornel…

 

La noi, în Laurian, secretul succesului e acela că oameni ca dna Marina Matei pregătesc elevi, din clasa a Va, tot PENTRU LAURIAN!

 

Catedra de română e în şedinţă şi şefa ei, dna Viviana Leonte, tocmai se pregăteşte pentru un discurs!

 

…discurs pe care toată lumea îl aşteaptă cu nesaţiu…

 

Primim ajutor de la catedra de sport, desigur, aici şefa de catedră, Marinela Acsinte!

Adi Panaete spune că e bună cafeaua făcută de Cornel şi de Marinela…

 

Elevii Laurianului, în strîsă prietenie cu profesorii Laurianului… aici, Andra şi profesoara ei preferată de istorie, Tana Onofrei

 

De Tana mă leagă o prietenie de-o viaţă…

 

Sigur, colegul meu, Nelu Onofrei, directorul de azi al Laurianului, poate să-mi pună coarne, cîte doreşte!

…doar să conducă liceul “liiin”, pe timp de furtună şi pe timp bun! 

Am dorit cu aceste, frumoase, pentru mine, amintiri, să dau o idee despre Liceu, despre noi, despre cei care ne-au format, despre ce am devenit…

Cu drag tuturor!