În praful uitării… (IV) – Banchetele
Nu sunt o fană a banchetelor… Am încercat, de-a lungul anilor, cîteva formule… să organizez doar cu clasa mea (a fost minunat, totuşi!) sau cu doar o parte dintre elevii de a XII a… Acum se optează pentru formula - mai comodă (pentru organizatori) – de a fi cu toţii la un restaurant… Anul trecut (2007) a fost chiar bine, a fost afară, lîngă piscină, muzică agreabilă, toţi s-au simţit bine…
La banchet nu are importanţă cum eşti îmbrăcat! Eu aşa cred… Doar STAREA contează, buna dispoziţie pe care ţi-o creezi cu ajutorul celorlalţi… Bucuria terminării se îmbină cu melancolia unei ultime dăţi cu toţii, împreună… Deci, NU te duci nici să vezi dacă şi cum se îmbată unii, NU te duci să vezi costumaţiile cu fiţe ale unor colegi, NU te duci nici să stai îmbufnat, aşteptînd ca alţii să-ţi facă ţie “atmosferă”!!! Nu, la banchet te duci ca să petreci cu colegii tăi, ca elev, o ultimă dată, apoi VIAŢA va petrece cu tine!
elena agachi
Baiatul din prima poza care sta cu mainile pe sus si are camasa albastra cred ca sunt eu. 1999 – Banchet la Rapsodia – 12 D (mate-fizica) si 12 F (limbile straine cred- Clasa lui Andreea Secara, Catalin, Raluca Borta).
Primul rand Tanasa Radu – Baciu Mihaela – Adascalitei Adina – Tamara Lazar – Dascalescu Camelia
In plan secund – Sorin Prelipceanu (cred) si Dobrincu Vlad
Asemenea momente nu se uita niciodata !!!!
PS. – In a cincea poza : este doamna profesoara de fizica Bucataru ??? daca da atunci se face legatura si Scoala Generala nr. 7:))
DA, VLAD, E D-NA BUCATARU…
Iti multumesc ca mi-ai improspatat memoria!