E duminica seara. Ne plimbam pe St-Denis, fara nici un scop. Ni se face frig frig si nu vrem decit un ceai. Intram zgribuliti intr-un “Second Cup” , una din multele cafenele de pe aceasta strada atit de europeana. Miros de cafea si patiserie…Fumul lispseste, caci in Montreal e interzis sa se fumeze in orice restaurant, bar sau institutie publica, ceea ce ma bucura foarte tare, in calitatea mea actuala de nefumoatoare. In cafenea, un peisaj cu care de-acum sintem obisnuiti: laptop-uri aproape la toate mesele, tineri lucrind febril la ultimele lucrari din sesiune, eventual cu castile pe urechi. Daca pot face doua lucruri deodata, de ce nu? Remarc, tot ca de obicei, citeva persoane cufundate in lectura, linga cana de cafea aburinda, pe cind la alte mese, altii, discuta. De la bar se aude o muzica in surdina. Se vorbeste in soapta, atmosfera e placuta si calduroasa, colorata de imaginea tablourilor de pe pereti care isi asteapta in tacere cumparatorii sau doar… privitorii. Intre timp ne hotarim si pentru o baclava. Nu stam mult, ne asteapta atitea de facut acasa…Plecam lasind in urma mirosul de cafea si zumzetul teraselor de pe St-Denis. In ciuda serilor reci, e primavara in Montreal.