În tăcere, statuia cobora (Dumitru Agachi)

La Budapesta, lângă termele Gellért, o statuie cobora muntele, cobora din icoană. S-au oprit un timp, cal şi călăreţ în faţa unei grote în care s-a petrecut cândva o apariţie. Cavalerul anilor 1000 e Ştefan, încreştinătorul maghiarilor. Statuia din piatră lăptoasă e cu adevărat reprezentativă prin modestia materialului, dimensiunilor ei şi atitudinii pe care o exprimă. Nimic triumfalist şi totuşi un mare triumf al spiritului. Calul are, în priviri, ceva din dragostea şi înţelepciunea năzdravanului din basm. Cavalerul a descălecat. Revelaţia creştină nu e o victorie călare. Trebuie să te aşezi, să devii un prinţ al păcii, să poţi spune cu smerenie Pace vouă ! Între mâini, ca într-o icoană, îşi îmbrăţişează ctitoria, biserica din suflet.

Undeva pe soclu se menţionează că statuia aceasta, de înălţimea unui om, este dedicată anului 2000. În anul în care pe la noi se sfinţeau cruci la care trebuie să urci pe o scară să le vezi, acolo, pe malul Dunării, un sculptor ungur a făcut ca o statuie să coboare în tăcere din icoană.