Dansează pentru mine, Sacha!

 

Sigur, ei, cei de Acolo, trăiesc într-o lume mai evoluată…

Curăţenia de pe străzi, florile aproape plasticate, de proaspete ce sunt, politeţea oamenilor, cumsecădenia şi eleganţa, fineţea gusturilor, galantarele ornate cu iscusinţă… Nu poate nimeni contesta faptul că, român fiind, te simţi bine într-o ţară pe care n-ai construit-o tu, care-ţi place, pe care o respecţi…

Însă, din cînd în cînd, răzbate, chiar şi dinspre ei, un iz de nefericire!

De pildă, animăluţele… Sigur, cîinii lor sunt mai fericiţi, au padocuri curate, sunt adunaţi cu regularitate de pe străzi, sunt sterilizaţi, daţi spre adopţie, ucişi, mai apoi, dacă nimeni nu-i vrea… Ai noştri stau liberi şi fac serenade seara printre blocuri, bătrînei miloşi le pun, iarna, cutii de carton, pe jos, să nu îngheţe, unii chiar îi iau în casă, dar le dau, mai apoi, drumul: nu au cu ce să-i hrănească…

Iată că, în plin centrul istoric din Rouen, cîinele Sacha e bun prieten cu iepurilă… Plictisit, arată ce mult iubeşte el iepuraşii şi cîtă nevoie de mîncare are…

Lumea îi priveşte ca pe o atracţie: n-au mai văzut de mult un cîine pe străzi…

Sacha va dansa în curînd…