Fluturele Foarte Negru

Într-o seră de iunie, parcă, Fluturele Foarte Negru îşi luă rămas bun de la familia sa, mai cu seamă de la Fluturele Negru, despre care nu avea o impresie tocmai bună, datorită numeroaselor dispute mai mult sau mai puţin filosofice, purtate în jurul ideii de dreptate absolută.

Fluturele Negru susţinea sus şi tare că cel care are dreptate, ar trebui să şi-o afirme răspicat, el fiind tributarul tuturor valorilor etice posibile (bine, frumos, adevăr) şi nu are de ce să se neliniştească.

În replică, fratele său, Fluturele Foarte Negru (prescurtat, FFN) a sugerat că, atunci când ai dreptate, nu înseamnă că eşti şi agreabil, dimpotrivă! „Mori cu dreptatea în mână, fraiere!” îi spuse FFN lui FN. „Uită-te în jur şi revino-ţi! Ce vezi? Câţi dintre cei care-şi exprimă cu voce tare ideile, care mai apar şi prin Media, au dreptate? Câţi cred cu adevărat în ceea ce spun? Câţi nu molfăie idei doar de dragul de a se auzi pe ei înşişi, în dauna celorlalţi! Câţi se înghesuie să reprezinte ideea de Dreptate şi câţi sunt capabili să rămână la ea, în pofida tuturor? Eşti cumva nebun sau nu eşti deloc de pe lumea ASTA? Tu, de pildă, ar trebui să înveţi să te DESCURCI, asemeni celorlalţi, să te baţi cu pumnii în piept, să aplauzi pe toţi minusculii zilei, să te chiorăşti admirativ la toate elucubraţiile lor, să zâmbeşti într-una şi să te prefaci că-ţi pasă, să participi alături de ei la toate comicăriile de tip: „acţiuni”, „vernisaje”, „lansări de carte”, luări de cuvânt, „campanii”, şedinţe, să fii VĂZUT  în compania lor, să se ştie că şi tu EXIŞTI! Altminteri, ce folos mai ai pe lumea asta, prăpădenie ce eşti?!”  încheie solemn Fluturele Foarte Negru şi îşi acoperi aripile de smoală cu un frumos costum de carnaval, întruchipând un europorumbel alb pe fundal albastru, apoi zbură cu oarecare greutate către o lume mai curată!

Poveste de adormit copiii, scrisă pentru a intra în jocul de pe blogul lui Zeffy, http://zeffy.we3d.net/, joc pe care îl susţin cu toată forţa!

Elena Agachi