Cuvine-se…

 

 

Nou intrată în lumea virtuală (prima postare: nov. 2007), mă fascinează cât de bine scriu tinerii mai cu seamă!

Blogurile lor oferă uneori clipe de încântare şi acum îmi explic de ce nu se-nghesuie să publice, aşa cum, poate, mulţi din generaţia mea o făceau…

Spaţiul virtual le este suficient şi „marii scriitori”, „somităţile” literaturii şi criticii literare ar trebui să coboare din Turnul lor de Fildeş, să se amestece cu mulţimea acestor voci cu totul speciale, să-i încurajeze şi, de ce nu, să-i promoveze, să-i propună la tot felul de premii, să le dedice pagini în revistele de specialitate, să le întreţină efortul creator, să-i menajeze, să-i ferească de greu încercatul, umilitorul demers al ieşirii din anonimat!

Acestor tineri le mulţumesc, mai cu seamă celor care nu-şi ascund identitatea, celor care au curajul asumării ideilor lor.

Mulţumesc, de asemenea, tuturor celor care au accesat nou-născutul meu „blog”, să-i spun „Jurnal”, tuturor foştilor şi actualilor mei elevi, lui Vicu, lui Iulian, lui Liviu mai cu seamă, lui Alexandru, apoi colegilor şi prietenilor mei, rudelor, cunoştinţelor, necunoscuţilor „în trecere”, celor care au făcut posibile 1.448 de „vizualizări” ale acestui jurnal până astăzi!

De asemenea, îi chem şi pe această cale pe tineri să vină spre mine cu adresele lor de „blog”, să citesc, în măsura în care voi avea timp, să promovez ceea ce scriu, spiritul lor tânăr…